Bine ati venit    |

Cele mai grave și frecvente greșeli întâlnite în alimentația câinilor și pisicilor

02.02.2018
de catre Adrian Tanceff

HRANĂ SPECIALĂ SAU HRANĂ GĂTITĂ ÎN CASĂ?

Acesta este un subiect extrem de controversat pe care o să-l tratez așa cum se cuvine, în cel mai mic detaliu, însă în alt articol, aici vreau doar să vă spun despre tendința majorității dintre voi, de a suplimenta hrana specială („bobițele”) cu mâncare de-a noastră sau cu diverse recompense (conserve, plicuri, biscuiți etc) din varii motive:

 

Trebuie să mai schimbe și el gustul, pentru că se
plictisește numai de același tip de mâncare!
 

În cazul câinilor acest lucru nu este adevărat. Câinii nu au așa multe papile gustative încât să diferențieze gusturile, ei sunt atrași mai mult de mirosul mâncării decât de gust, având simțul olfactiv extrem de dezvoltat, în special rasele de vânătoare! Aceasta este explicația pentru care hrana specială pentru câini are un miros atât de puternic! Așa că este mult mai important să-i oferim câinelui hrană proaspătă în permanență, indiferent dacă este același sortiment sau nu. De regulă, când un câine se obișnuiește cu o dietă, sfatul meu este să nu i-o schimbăm și să mergem în continuare pe același tip de hrană. Schimbarea alimentației (mai ales brusc!) este foarte riscantă, deoarece microflora intestinală și enzimele digestive au fost obișnuite cu anumiți nutrienți, iar schimbarea lor poate determina unele tulburări la nivelul absorbției și digestiei, uneori apar indigestii sau gastroenterite destul de grave.

Așa că dacă avem o hrană proaspătă, pe care câinele o tolerează și o asimilează corespunzător oferindu-i toți nutrienții de care are nevoie, nu i-o schimbați sau suplimentați, nu este nevoie!

În cazul pisicilor, acest fapt are un sâmbure de adevăr pe undeva, pentru că știm cu toții cât de pretențioase sunt! În comparație cu câinii, ele au mai multe papile gustative, astfel încât ele pot sesiza chiar și atunci când mâncarea este ușor alterată, acesta fiind un real avantaj pentru ele, spre deosebire de câini care pot consuma fără nici o reținere și alimente stricate! Pisicile miros hrana cu mult înainte să o deguste, iar dacă simt că este ceva în neregulă cu ea, pur și simplu nu o mănâncă, indiferent de cat de înfometate sunt. Câinii, prin natura lor, sunt o specie mai hulpavă, de multe ori ei nici nu miros hrana înainte de a o mânca.

Nu are nici un gust mâncarea lor, trebuie să adaug neapărat ceva pentru gust!

Cu siguranță cu toții avem măcar un prieten care a gustat din mâncarea câinelui sau a pisicii nu? Asta ca să nu recunoaștem că și noi am avut curiozitatea de a face asta!

Întradevăr, pentru noi pare că nu are niciun gust, însă pentru ei nu asta contează. După cum am scris și mai sus, ei nu percep gustul la fel ca și noi, mirosul fiind mult mai important.

Condimentele folosite pentru noi (sare, piper, cimbru, oregano etc) le sunt interzise, condimentele mai picante pot provoca gastrite, ulcere si alte tulburări gastrointestinale. Hrana lor specială conține sare, deci suplimentarea nu are nici un sens bun, dimpotrivă!

  Îl iubesc așa de mult! Când face fața aia a lui de milog când sunt la masă nu pot să îî rezist, mi-e milă de el!

Cred că am auzit replica asta de cel puțin un milion de ori! În viziunea mea este cel puțin ciudat cum majoritatea dintre noi asociem iubirea cu mâncarea și cum ne putem lăsa speculați emoțional de micii escroci sentimentali!

În primul rând animăluțul nu are ce să caute în încăpere cu noi în timp ce mâncăm! Din mai multe motive: capătă un obicei prost de a cerși la masă, lucru ce devine foarte enervant la un moment dat pentru noi și musafirii noștrii și în plus  îi face lui rău să stea printre atâtea mirosuri care îi dau toate simțurile peste cap! Uneori patrupezii își cunosc stăpânii mai mult decât ei își cunosc animăluțele, iar asta nu este bine. Micile pufoșenii nu au altă treabă de făcut decât să ne urmărească în permanență, să ne analizeze orice gest, orice mișcare! Ei stau la pândă, iar când au prins momentul perfect ies la atac și știu exact ce privire și ce mimică trebuie să adopte pentru a ne impresiona și pentru a ceda în fața lor.

Trebuie să fim conștienți că acest obicei prost de a hrăni animăluțele în timp ce noi mâncăm îi afectează comportamental, dar și medical, putând dezvolta de la gastrite până la ulcere gastrointestinale, pancreatite acute, obezitate, diabet etc.

Concluzionez că iubire multă nu înseamnă mâncare multă, există altfel de metode sănătoase de a ne manifesta iubirea față de animăluțul nostru, iar el chiar să o perceapă ca pe o formă de iubire! De exemplu joaca împreună cu acesta este un exemplu foarte bun în care ne întărim legătura cu el, iar el simte acest lucru!

Poftește și el, trebuie să îi dau, dacă îi dau puțin n-o fi foc!

 În unele cazuri „puținul” poate face diferența! Spre exemplu, dacă un câine sau o pisică are dermatită alergică de natură hiperproteică, o bucățică mică de carne îi poate declanșa cascada de: urticarie – mâncărime- scărpinat obsesiv- leziuni secundare scărpinatului- stare permanentă de agitație, din care animăluțul nu poate ieși fără tratament la medicul veterinar.

Alt exemplu este destinat pacienților cu probleme sau sensibilități digestive: am avut cazuri de pancreatiă acută severă de la o chiftea sau de la un singur ficat de rață! Deci uneori și „picul” contează!

 

Trebuie să îi suplimentez hrana cu Calciu, pentru că este în creștere așa că îi voi da și lactate și suplimente cu calciu pe lângă hrana lui.

Hrana specială este deja concepută astfel încât să acopere necesarul de nutrienți fiecărei categorii în parte. Există numeroase firme de hrană specială pentru blănoși, iar majoritatea firmelor bune, de mâncare super premium, au hrana împărțită pe categorii: pentru sugari, pentru juniori, pentru adulți, geriatrici, pentru boli renale, hepatice etc Fiecare categorie este special concepută pentru nevoile vârstei sau afecțiunii respective.

Suplimentarea rației cu calciu s-a demonstrat a fi necesară doar atunci când animăluțul suferă clar de o deficiență de absorbție sau alte patologii pe care medicul veterinar le poate constata. Nu suplimentați hrana puilor cu calciu după capul vostru! Cereți întotdeauna sfatul veterinarului! Animăluțele nu pot asimila surplusul de calciu pe care noi îl oferim uneori, iar acesta se depune în locuri aleatorii putând provoca diferite afecțiuni, sesizabile mai ales la bătrânețe (faimoasele „ciocuri pe coloană” sunt depuneri anarhice de calciu).

În cazul hrănirii cu mâncare gătită în casă, recomand analize de sânge prin care să stabilim nivelul de calciu seric, iar apoi decidem dacă administrăm animăluțului calciu sau nu.

Cât despre lactate, majoritatea câinilor și a pisicilor au intoleranță la lactoză. Aceasta se manifestă prin indigestii ușoare și diaree. Întradevăr unele animăluțe obișnuite de mici să bea lapte au reușit să-și dezvolte microflora și enzimele necesare absorbției și digestiei lactozei, însă nu este obligatoriu să hrănim animăluțele cu lapte așa cum consideră mulți dintre noi.

Înainte când nu exista mâncarea specială, câinii mâncau numai pâine cu apă și nu mai erau așa de sensibili!

Aceasta este o replică extrem de des folosită în ciuda lipsei de dovezi concrete! Știm cu toții cât de mult s-a schimbat lumea cel puțin în ultimii 30 de ani (post regimul ceaușist)! Au apărut schimbări de tehnologie, dar și de MENTALITATE! Câinii nu mai sunt ținuți în lanțuri și hrăniți cu resturi de mâncare precum porcii, ei au devenit între timp adevărați membrii ai familiei! Animăluțele au parte de o altă îngrijire acum, iar nevoile lor sunt altele! Cum acceptăm schimbarea într-un anumit registru, nu înțeleg de ce nu am accepta-o și în acest sens! Mâncarea special creată pentru animăluțe este o mare evoluție pe care trebuie să o recunoaștem și să o acceptăm. Plus că această afirmație nu are nici un argument concludent. Nu știm cu precizie care era media de viață a animalelor înainte pentru că nimeni nu controla acest lucru, și nu știm nici ce boală le cauza moartea, pentru că oamenii erau altfel atunci, vedeau acest eveniment drept unul normal, care oricum s-ar fi întâmplat.

 Dacă mie nu-mi face rău, lui de ce i-ar face?

Uneori, uităm că ei nu sunt oameni… chiar dacă noi îi tratăm ca pe niște oameni și simțim că fac parte din familie, din păcate ei nu fac parte din aceeași specie cu noi, și deși avem un organism ce funcționează în mare pe baza acelorași organe și mecanisme (creier, inimă, pulmoni etc), există totuși și niște particularități specifice fiecărei specii pe care noi, deținătorii de animale nu le cunoaștem, iar atunci când ne încăpățânăm să îi hrănim cu mâncarea noastră, uneori chiar le putem pune viața în pericol.

Spre exemplu, unele alimente inofensive pentru noi, chiar și în cantități mici pot produce unele afecțiuni grave, sau uneori pot provoca moartea animăluțului nostru:

  • STRUGURII sau STAFIDELE produc insuficiență renală acută, afecțiune care provoacă moartea animăluțului dacă nu este diagnosticată și tratată imediat!

  • CIOCOLATA conține mai mulți compuși care sunt toxici pentru câini și pisici: teobromina, teofilina, iar unele produse pot conține și cafeină. Semnele clinice ale acestei intoxicații depind de cantitățile de ciocolată ingerate și pot fi semne gastrointestinale (vome, diaree, colici abdominale severe), dar și semne generale mai grave precum crize convulsive, tahihardie, insuficiență respiratorie!

  • STUROIUL ȘI CEAPA sunt legumele pe care le folosim cel mai des atunci când gătim. Dacă alegem să ne hrănim animăluțul cu hrană facută în casă, usturoiul și ceapa nu ar trebui să fie o opțiune pentru a da gust mâncării. Usturoiul și ceapa sunt extrem de periculoase, provocând un tip de anemie neregenerativă care poate lăsa sensibilități pe viață animăluțului. Putem opta pentru alte legume gustoase precum ardeiul roșu kapia, albitură (păstârnac, pătrunjel,țelină). Semnele intoxicației pot fi voma, diareea, slăbire, pete la nivelul pielii, stare de rău.

  Sper că și de data aceasta am reușit să pun punctul pe i și să vă fac să înțelegeți că nu de fiecare dată mai mult înseamnă mai bine, mai ales în ceea ce privește hrana animăluțului vostru. Sper că nu am fost prea dură în unele aspecte, dar am vrut sa subliniez cele mai frecvent întâlnite scăpări pe care le avem cu toții uneori și toate pornesc cu adevărat de la faptul că nu conștientizăm mereu că noi suntem responsabili 100% de cantitatea și calitatea hranei animăluțelor noastre. Nu uitați că suntem ceea ce mâncăm, și acest fapt se potrivește la fel de bine și în cazul patrupezilor noștri!



 

Comment-uri

Nici o postare găsită